Skip to content- Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.
- Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.
- Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”,
- Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.
- Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.
- Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.
- Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat.
- Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale.
- Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.
- Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;
- Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere;
- Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.
- Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?
- Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.
- Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!
- Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.
- Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.
- Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
- Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.