Skip to content- Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine.
- în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie.
- Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu.
- Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit.
- Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;
- Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu zicând:
- Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine?
- Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?
- Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?
- Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
- Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.
- Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.
- Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
- Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
- Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.
- Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.
- Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.
- În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.
- Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.