- Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
- Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;
- Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
- Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
- Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
- Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
- Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
- De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
- Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
- Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
- Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
- Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
- Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
- Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
- Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
- Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
- Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
- Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
- Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
- Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
- Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
- Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
- Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
- Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
- Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
- Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
- Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
- Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
- Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
- Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
- Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
- Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
- Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
- Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
- Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
- Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Psalmul 103
6
Mar