- Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
- Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
- Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.
- Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
- De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
- Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
- Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
- Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
- Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
- Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
- Şi zice: “Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
- Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”.
- Iar eu am zis: “Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
- Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”.
- Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
- Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
- Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
- Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
- Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
- Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
- De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
- Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
- Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
- Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
- Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
- Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
- Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.
Psalmul 72
6
Mar