Pericopa BEHAR
Va’yikra 25:1-26:2; Yirm’yahu 32:6-27; Lukas 4:16-21.
Pericopa Bechukotai – Levitic 26:3 – 27:34.
Pericopa Behar continută îndrumările date de Adonay lui Moshe pe Muntele Sinai.
Pericopa începe cu וידבר יהוה אל-משה בהר סיני לאמר: - Adonay a vorbit lui Moshe pe Muntele Sinai spunând:
Un Shabat pentru Eretz Yisrael (Shemittah – שמטה)
Pe lângă a şaptea zi de odihnă (Shabat) şi pe lângă adunările sfinte din luna a şaptea (cunoscute şi ca Zilele de Veneraţie, de Cutremur) porunca era ca la fiecare şapte ani pământul să rămână necultivat şi să
se odihnească. Acest al şaptelea an se numea shemittah, cuvânt ce înseamnă a da drumul, a se retrage. Shemittah era un întreg an calendaristic în care agricultorul evreu trebuia să oprească orice lucrare a pământului şi să-l lase să se odihnească.
Pentru a determina anul shemittah se ia anul curent şi se împarte la şapte. Dacă nu rămâne rest atunci este un an shemittah, altfel nu este. De exemplu, suntem în anul 5771 (de la creaţie), împărţit la 7 ne rămâne rest. Anul 5768 a fost un an de Shabat. Întrucât anul evreiesc începe cu Rosh HaShanah, fiecare shemittah începe cu Rosh HaShanah şi se încheie exact în ultima zi a anului, înaintea unui nou Rosh HaShanah.
În cursul unui an shemittah nu era permisă nicio muncă (nici pregătirea terenului, nici plantare, nici cultivare). Orice produs ce creştea în mod natural era folosit pentru hrana omului şi a animalelor. Ceea ce creşte în al şaptelea an nu e socotit ca aparţinând proprietarului de pământ ci e privit ca fiind al lui Adonay, şi prin urmare, oricine are nevoie poate culege fără plată; fermierul nu poate vinde nimic şi nu poate controla accesul cuiva pe pământul lui.
Shemittah era mai mult decât un an al încetării muncii agricole, datoriile importante trebuiau anulate. Orice împrumut era iertat în anul shemittah şi niciun cămătar nu putea să ceară plata de la un datornic (D’varim 15:1-4)
Potrivit înţelepţilor, Adonay promisese evreilor că recolta celui de-al şaşelea an, anul dinaintea shemittah, va fi atât de bogată încât va dura pentru trei ani întregi. În plus, în cursul anului shemittah, fiecare se va simţi împlinit iar pământul va fi în siguranţă împotriva duşmanilor evreilor. Se spune că Mashiach va veni la sfârşitul unui an shemittah, astfel că cei care ţin această mitzvah – poruncă, ajută la venirea Lui în lume.
Ţinerea poruncii de shemittah era un adevărat test al credinţei, deoarece însemna că evreii trebuiau să se încreadă deplin în Adonay care le va purta de grijă, în ciuda renunţării la obişnuita muncă a câmpului. Din nefericire poporul nu a ţinut această mitzvah şi asta a dus la 70 de ani de robie în Babilon, un an pentru fiecare shemittah ce nu fusese ţinut (2 Cronici 36:20,21). Aceasta arată că pentru, cel puţin, 490 de ani înainte de asediul lui Nebucadneţar din 606 î.Hr., evreii nu ţinuseră shemittah, iar Adonay a rostit pedeapsa middah keneged middah – cum aţi făcut vi se va face, un an de robie pentru fiecare an în care pământul a fost lucrat.
יובל - Anul de Jubileu - Yovel
După trecerea a şapte shemittah, anul al cincizecilea – numit Yovel, sau Anul de Jubileu – însemna o nouă odihnă a pământului. Robii erau eliberaţi, iar moştenirile asupra pământului se întorceau la primii proprietari. Aşa după cum Shavuot cade în a cincizecea zi de Sefirat HaOmer şi înseamnă îndepărtarea de lumea naturală şi intrarea în lumea divină, tot astfel şi Yovel anunţă posibilitatea ridicării deasupra acestei lumi şi trăirea în lumea lui Elohim.
În ziua de Yom Kippur – יום הכפרים – Yom HaKippurim, a Anului de Jubileu, se suna din shofar în toată ţara proclamându-se eliberarea – Levitic 25:8-10.
De unde vine numele de Yovel? Potrivit lui Rashi, de la sunatul din shofar. Cornul de berbece în ebraică se numeşte Yovel – Iosua 6:4-14.
Potrivit înţelepţilor într-o zi se va auzi un sunet puternic de shofar care-L va anunţa pe Mashiach lui Yisrael, Adevăratul Eliberator al Poporului Yisrael. Ca şi credincioşi în Y’shua, înţelegem că marele sunet de shofar va anunţa revenirea lui Y’shua (1Tesaloniceni 4:16,17) pentru kallat Mashiach, Mireasa lui Y’shua, înaintea Yom Adonay – marea şi înfricoşătoarea zi a Domnului.
Suntem noi pregătiţi pentru această mare zi? Cum ne va găsi pe noi sunetul shofarului? Atunci nu va mai fi timp să ne pregătim pentru întâmpinarea Mirelui Ceresc, cei ce-s pregătiţi vor fi luaţi la EL, ceilalţi vor rămâne afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
EL Însuşi a zis: Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: "Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!" Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele......Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului…..
SHABBAT SHALOM




